Lichiorurile românești adună gusturi apropiate de cămara și grădina locală: vișine, afine, nuci verzi, plante sau alte fructe. Spre deosebire de un distilat simplu, lichiorul își capătă caracterul din aromatizare și îndulcire. Rețeta poate porni de la macerarea fructelor sau de la extracte, iar cantitatea de zahăr schimbă mult textura. De la variante intens fructate până la rețete cu note amărui, categoria are mai multe fețe decât lasă să se înțeleagă termenul general de băutură dulce.