Cum italienii au sambuca, orientul mijlociu are arak, turcii au raki și francezii pastis, grecii au ouzo, băutura alcoolică locală infuzată cu anason, care se consumă rece, simplă sau alături de un platou cu aperitive. Prima distilerie de ouzo datează din anul 1856 şi este încă în funcţiune azi, însă băutura are origini ce datează din secolul 14, pe când era înrudită cu tsipouro, un fel de brandy grecesc. Ouzo a urmat același proces de producție în alambicuri de cupru încă de la începuturi, 96% din alcool fiind întâi distilat din struguri fermentați sau cereale şi infuzat apoi cu anason stelat, fenicul, cardamon, coriandru, cuișoare şi scorțișoară. Începând cu anul 2006, licoarea nu mai poate fi produsă sub denumirea de ouzo decât pe teritoriul Greciei şi, cu totul deosebită de alte băuturi tradiţionale, ouzo se bea cu adaos de apă, ritual ce transformă licoarea transparentă în una alb-lăptoasă.